De la lovitura de stat din iulie anul trecut, tensiunile dintre Uniunea Europeană și Turcia par să continue pe o linie ascendentă. Valul de arestări și alte acțiuni ale autorităților ce au interferat cu drepturile și libertățile fundamentale au pus în dificultate relațiile dintre cele doi actori. Principala sursă de tensiune a fost referendumul privind prerogativele prezidențiale, organizat la inițiativa președintelui Erdogan, iar evenimentele ce au deterioriorat legăturile dintre UE și Turcia s-au succedat în ultimul an. Rezultatul referendumului ce îi acordă puteri sporite președintelui, deși așteptat și desfășurat în mod democratic, nu a fost foarte bine primit de Uniunea Europeană din cauza temerilor că noul sistem lasă loc pentru derive autoritare. Recent, președintele turc a declarat că vrea să organizeze un referendum privind aderarea la UE, după modelul Brexit. Problema se conturează tot mai clar: au Turcia și Uniunea Europeană un viitor împreună?
Scurt istoric al relațiilor UE-Turcia
Politica de extindere a Uniunii reprezintă unul dintre principalele instrumente de politică externă a UE, iar Turcia este un partener de discuții important în acest sens. Discuțiile privind aderarea la UE a Turciei au început acum mai bine de 10 ani și de atunci, Turcia a întreprins numeroase reforme pentru a îndeplini condițiile pentru a fi candidat. Constituția a fost revizuită pentru fi în concordanță cu criteriile Uniunii Europene și a fost introdusă o serie de reforme privind drepturile omului, precum eliminarea pedepsei cu moartea și sancțiuni împotriva torturii.
Turcia reprezintă un partener de importanță vitală pentru Uniunea Europeană, dat fiind nivelul de interdependențe din domenii precum comerțul, migrația, securitatea și energia. În contextul crizelor ce se succed la granițele Uniunii, stabilitatea relațiilor cu Turcia reprezintă un punct important în asigurarea securității interne a Uniunii.
Anul trecut, la 5 ani după izbucnirea conflictului din Siria, ce a provocat cea mai amplă criză a refugiaților de la al Doilea Război Mondial, Uniunea Europeană și Turcia au ajuns la un acord privind primirea refugiaților. Acordul prevede întoarcerea în Turcia a persoanelor care ajung ilegal în Europa, în schimbul primirii în Europa a unui număr tot mai mare de refugiați sirieni de pe teritoriul Turciei. Uniunea Europeană se angaja să îi acorde asistență financiară Turciei și să elimine vizele pentru cetățenii turci. Acordul a fost aspru criticat de organizațiile care militează pentru drepturile omului. La un an de la intrarea sa în vigoare, numărul de refugiați ce ajung pe calea mării în Europa s-a diminuat, dar situația din taberele de refugiați rămâne critică. Mai puțin de 1 000 de refugiați au fost trimiși înapoi în Turcia și mai puțin de 10 000 de refugiați au fost relocați din Grecia în alte țări europene. Puțin peste 3 500 de refugiați au fost relocați din Turcia în Uniunea Europeană. În contextul deteriorării relațiilor dintre Turcia și UE, Turcia a amenințat cu suspendarea acordului, întrucât demersurile privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci nu au avansat considerabil.
În privința relațiilor comerciale, Uniunea Europeană este cea mai mare piață de export pentru Turcia, iar pentru Uniunea Europeană, Turcia reprezintă a patra cea mai mare piață de export. Discuțiile din decembrie anul trecut privind extinderea relațiilor comerciale cu Turcia au fost blocate în Parlamentului European, deputații refuzând să deschidă calea spre un nou acord comercial până când situația drepturilor omului în Turcia nu se îmbunătățește substanțial.
Cum arată relațiile UE-Turcia în prezent
Campania pentru referendumul din Turcia a fost plină de evenimente și declarații controversate, care au urcat tot mai mult tensiunile dintre cele două părți. Erdogan a acuzat Germania și Olanda de tactici “naziste”, după ce au refuzat organizarea de mitinguri pentru referendum pe teritoriul lor. La un alt miting înaintea referendumului, președintele turc a promis că va revizui relațiile cu Uniunea Europeană, descriind Europa ca fiind “rasistă, fascistă și crudă”. Rezultatul referendumului a pus o nouă presiune asupra relațiilor dintre cele două părți.
Săptămâna trecută, Parlamentul European a dezbătut viitorul relațiilor dintre Uniunea Europeană și Turcia, deputații exprimându-se pentru găsirea unei alternative la aderarea Turciei. Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a declarat că Europa nu întoarce spatele cetățenilor turci și i-a cerut Turciei să respecte drepturile omului. La finalul aceleași săptămâni, miniștrii de externe europeni s-au întâlnit la Malta pentru a discuta pe tema relațiilor cu Turcia. Reacțiile după această întâlnire au fost împărțite. Anumiți oficiali, printre care și Federica Mogherini, Înalt Reprezentat pentru Afaceri Externe și miniștrii de externe a Germaniei și Franței și-au declarat deschiderea pentru continuarea discuțiilor de aderare, evidențiind importanța parteneriatului cu Turcia. Pe de altă parte, ministrul de externe al Austriei, o țară care a fost ținta comentariilor negative ale președintelui turc, a cerut încheierea negocierilor pentru aderare, iar ministrul de externe al Slovaciei a subliniat importanța respectării valorilor europene în acest proces.
Cu siguranță, relațiile dintre cele două părți se află într-un moment foarte dificil, însă legăturile dintre Uniunea Europeană și Turcia rămân profunde în privința unui număr semnificativ de chestiuni. Evoluția problemei drepturilor omului după lovitura de stat de anul trecut din Turcia rămâne centrală în rezolvarea divergențelor dintre cele două părți și în avansarea negocierilor privind aderarea la UE.
Laura Cămăruț
