Rezultatele referendumului din Italia demonstrează pentru a treia oară în acest an pericolul reprezentat de populism și lipsa de încredere a cetățenilor față de elitele politice. După alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA și Brexit, votul împotriva reformei constituționale din Italia și demisia primului-ministru, Matteo Renzi, nu face decât să sporească incertitudinea cu privire la viitorul statelor europene, în contextul alegerilor ce urmează să aibă loc în Franța, Germania și Olanda.
Votul pentru modificările constuționale a fost transformat într-un vot personalizat, de încredere la adresa cabinetului Renzi. Rezultatele voturilor au fost de 59.4% împotriva modificărilor constituției și 40.6% în favoarea acestora. Partidele populiste au susținut votul negativ, având în vedere ca Renzi și-a exprimat intenția de a demisiona din funcție, în cazul în care majoritatea va fi împotriva schimbărilor propuse.
- Ce schimbări a propus acest referendum?
Din 1948, anul în care a fost adoptată actuala constituție, și până în prezent, Italia a avut 60 de guverne, aflându-se de foarte multe ori în situații de instabilitate politică. Actualul sistem legislativ este unul birocratizat, fiind nevoie de aprobarea ambelor camere pentru promulgarea legilor. Astfel, procesul de luare al deciziilor este adesea îngreunat și încetinit. În acest context. întrebarea de pe buletinul de vot a fost următoarea: “Sunteți de acord cu textul constituțional cu privire la prevederile pentru reducerea egalității bicamerale, reducerea numărului parlamentarilor, reducerea costurilor pentru operarea instituțională, suprimarea CNER și revizuirea Titlui V , Partea a-III-a din Constituție, aprobate de Parlament și publicate în Monitorul Oficial nr 88 din 15 aprilie 2016?”.
Un răspuns pozitiv la această întrebare ar fi provocat modificarea a 47 de articole din cele 139 ale actualei Constituții a Italiei. Cele mai importante modificări au vizat: schimbarea procesului de luare a deciziilor prin schimbarea compoziției Parlamentului și a modului de promulgare a legilor, precum și modificarea balanței de putere între administrația centrală și cele 20 de regiuni ale țării.
Cea mai controversată modificare a fost cea legată de structura și rolul Senatului. Conform Constituției, membrii ambelor camere trebuie să aprobe propuneri de lege identice pentru ca acestea să fie promulgate,. Matteo Renzi a propus prin referendumul din 4 decembrie reducerea membrilor Senatului de la 315 la 100 și reducerea rolului Senatului la unul pur consultativ în ceea ce privește procesul legislativ. Camera Deputaților ar fi devenit astfel, singura responsabilă de promulgarea actelor legislative.
Structura Senatului pe care a propus-o primul-ministru, ar fi avut 21 de primari de la nivel regional, 74 de lideri ai consiliilor regionale și 5 membri aleși de președinte. Renzi a susținut că aceste măsuri ar fi redus costurile politice și ar fi simplificat procesul legislativ. Pe de altă parte, partidele populiste au susținut că astfel de măsuri nu fac decât să concentreze mai multă putere sub autoritatea primului-ministru, afectând astfel echilibrul de putere.
2. Consecințele rezultatelor la nivel național
Prima consecință a rezultatelor referendumului este demisia primului-ministru, Matteo Renzi. Urmează ca președintele republicii, Sergio Matarella, să decidă dacă vor avea loc alegeri imediat sau dacă va fi numit un guvern tehnocrat. O altă consecință este reprezentată de avântul unor partide de tipul Mișcarea 5 Stele, condusă de Beppe Grillo, un fost stand-up comedian, ce promovează populismul, euroscepticismul și tendințele anti-sistem. O mișcare similară este Liga Nordică, bazată de asemenea pe euroscepticism și politici anti-imigranți.
Efectele ecomomice sunt însă cele mai grave. Investitorii sunt îngrijorați că rezultatele referendumului vor destabiliza sistemul bancar care este deja slăbit, Italia având o datorie publică de 120% din PIB.
3. Consecințele referendumului la nivelul UE
Eșecul lui Matteo Renzi are ca efect transformarea Italiei într-un stat instabil politic și economic. Italia este cea de-a treia economie din Zona Euro, iar instabilitatea sistemului bancar italian nu va face decât să reducă numărul investitorilor, și implicit capitalul.
O altă problemă este creșterea popularității Mișcării Celor 5 Stele, care ar putea reprezenta un pericol în viitoarele alegeri. Această mișcare anti-sistem propune organizarea unui referendum prin care să se decidă dacă Italia va rămâne în Zona Euro. O astfel de acțiune ar putea da naștere unei crize pe piața europeană.
Marilena Veronica Ene
