Discriminarea Rasială în România

Prejudecăţi. Manifestări. Metode de combatere

Într-o lume în care dinamica prejudecăţilor îşi pune amprenta asupra evoluţiei societăţilor, asistăm la un fenomen crescând al intoleranţei. Diferenţele culturale, de viziune şi de acţiune ale indivizilor au determinat de-a lungul timpului formarea unor criterii injuste de clasificare, redate sub forma unor diferenţieri care răspândesc, în mod continuu, fenomenul discriminării.

În România, conceptul de discriminare a căpătat, atât la nivel teoretic, cât şi practic, valenţe dinamice cu semnificaţii şi abordări diferite. Aşadar discriminarea se manifestă pe planuri multiple, complicate şi nuanţate, determinând tratamente diferenţiate, în funcţie de caracteristicile oamenilor, putând fi percepută în diverse moduri şi circumstanţe, în locurile publice, private, dar şi în cadrul serviciilor publice, în relaţia cu autorităţile locale, în sistemul medical, pe piaţa muncii etc.

Discriminarea constituită pe motive de rasă cu toate consecinţele sale de nedorit în plan comportamental, reprezintă una dintre cele mai răspândite probleme de intoleranţă în România.

Termenul „discriminare rasială” înseamnă orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, culoare, descendenţă sau origine naţională sau etnică ce are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoaşterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice.

Specificul societăţii româneşti ocupă un loc important în încercarea de a defini comportamentele de discriminare în raport cu grupurile minoritare. Acţiunea de a eticheta înainte de a cunoaşte sau de a exprima o generalizare asupra unui întreg grup social, fără a ţine cont de trăsăturile individuale din interiorul grupului respectiv se manifestă pregnant în România, cu precădere asupra minorităţii rome.

În pofida eforturilor depuse de către statul român şi organizaţiile antidiscriminare din România, situaţia romilor la nivel naţional rămâne un subiect îngrijorător, aceştia fiind expuşi discriminării, fiind afectaţi direct de excluziunea socială, în domenii precum educaţia, ocuparea locurilor de muncă, sănătatea şi ocuparea unui adăpost.

Potrivit Raportului ActiveWatch cu privire la discursul instigator la ură din România în perioada 2014-2015, legislația existentă în România este acoperitoare din punct de vedere al combaterii discursului la ură. Aplicarea legislației, însă, relevă unele probleme, în ceea ce privește trimiterea în judecată a celor acuzați. Potrivit aceluiași raport, Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat, pe parcursul perioadei de monitorizare, doar patru sancțiuni cu privire la discurs instigator la ură, iar din cauza procedurilor de lucru, este dificil de precizat câte asemenea plângeri au fost înregistrate.

Raportul anual (2015/2016) al Amnesty International cu privire la statutul drepturilor omului din România notează faptul că prejudecățile asupra comunității romilor au continuat să fie expuse în această perioadă, inclusiv în discursul public și la nivel politic. În acest context,  Raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii din anul 2015 enumeră printre obiectivele sale îmbunătățirea accesului la justiție al categoriilor vulnerabile, incluzând populația de etnie romă.

Trebuie precizat faptul că situația îngrijorătoare de excluziune socio-economică a romilor se regăsește, nu doar în România, ci și la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii Europene.  În aceste condiții, amploarea problemei în ansamblu a atras după sine o reacție a Uniunii Europene, cu scopul de a promova egalitatea în drepturi a tuturor oamenilor. Comisia Europeană a adoptat în anul 2011 o Comunicare menită să favorizeze dezvoltarea de strategii naționale pentru integrarea romilor până în anul 2020, în care sunt prezentate în detaliu politicile și măsurile concrete care trebuie aplicate. Potrivit acesteia, strategiile naționale ale statelor membre trebuie să urmărească o abordare specifică, care, în conformitate cu Principiile comune de bază privind incluziunea romilor, va contribui în mod activ la integrarea socială a romilor în societate și la eliminarea segregării acolo unde aceasta persistă.

În ceea ce privește finanțarea Uniunii Europene pentru integrarea romilor, în România, în perioada 2007-2013, s-au alocat pentru România 19,7 miliarde € din Fondul european de dezvoltare regionala (FEDR), din Fondul de coeziune și din Fondul social european (FSE). Aceste fonduri susțin o varietate amplă de investiții sectoriale, inclusiv cele referitoare la romi, cum ar fi ajutorul financiar pentru locuințe și infrastructura socială. Pentru perioada 2014-2020, României i se vor aloca fonduri europene în valoare de 22,9 miliarde € (la prețurile actuale), 15,95 miliarde € provenind din FSE și FEDR, pentru promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.

În ianuarie 2015, Guvernul României a adoptat Strategia de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2015-2020, care vizează obiective precum asigurarea eficienţei şi eficacităţii intervenţiei publice pentru îmbunătăţirea situaţiei cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome printr-o abordare integrată, având ca prioritate incluziunea educaţională şi creşterea egalităţii de şanse educaţionale pentru toţi copiii.

Strategia susține necesitatea parteneriatului permanent cu societatea civilă în toate etapele de intervenţie publică, atât la nivelul administraţiei publice centrale, cât şi, în mod deosebit, la nivelul celei locale. În cadrul aceleiași strategii, în scopul îndeplinirii obiectivelor propuse pentru perioada 2015-2020, s-a dorit realizarea unei cooperări productive între părțile interesate, în acest demers fiind implicate, alături de populația romă, organizațiile neguvernamentale, cât și reprezentanți ai mediului academic, dar și mass-media.

Locul ocupat de mass-media în demersul de combatere a discriminării este unul extrem de important, întrucât radioul, presa, televiziunea și internetul reprezintă mijloace prin intermediul cărora opinia publică poate fi orientată, modelată, dar și influențată. Forma mesajelor transmise are un rol important asupra efectelor determinate în mentalul colectiv. Prin urmare, combaterea prejudecăților și transmiterea valorilor societății, depind în mare măsură de capacitatea mass-media de a respinge mesajele discriminatoare ce generează stereotipuri puternice, dublate de comportamente negative asupra minorităților etnice.

Potrivit Raportului ActiveWatch cu privire la discursul instigator la ură din România în perioada 2014-2015, în perioada analizată, cultura a fost principalul mijloc prin care s-a încercat apropierea societății de grupurile vulnerabile, expuse discursului intolerant, un rol deosebit avându-l filmul, ca instrument de promovare. Astfel, în această perioadă a fost lansat filmul Aferim! și a fost organizat primul festival de film dedicat exclusiv minorităţilor naţionale. Filmul regizat de Radu Jude a avut premiera pe 13 martie 2015 și este unul dintre puţinele filme românești ale căror subiect principal este inspirat de istoria comunităţilor rome.

Filmul a fost extrem de bine primit de public și de critici, Radu Jude câștigând Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Berlin. Obiecte din recuzita filmului au fost vândute într-o licitaţie de caritate organizată în timpul Festivalului Solidarităţii Pakivalo, iar sumele obţinute au fost donate Muzeului Culturii Romilor. Despre comunitatea romă s-a continuat să se comunice în principal prin intermediul muzicii, dansurilor și meșteșugurilor tradiţionale, însă au existat demersuri care și-au propus să lărgească orizonturile înţelegerii culturii romilor prin plasarea accentului pe cultura modernă a etniei.

În linia proiectelor culturale de promovare a specificului culturii rome se înscrie și Festivalul Romani Kultura, desfășurat în perioada 3-6 septembrie 2015. Acest festival este un proiect interdisciplinar al Centrului Național de Cultură a Romilor, care își propune să promoveze atât elementele culturii rome tradiționale, dar în special a celei moderne, în condițiile în care publicul larg este tentat să se raporteze la cultura romă doar prin elementele ei tradiționale. Organizatorii și-au propus promovarea atât a elementelor culturii tradiţionale a romilor, cât și pe cele ale culturii moderne a etniei, mult mai puţin cunoscute publicului larg.

Pe parcursul celor 4 zile, în Cortul de Kultură, organizat în Piaţa Universităţii din București, trecătorii și invitaţii au putut să ia parte la dezbateri, demostraţii ale meșteșugarilor romi, să vizioneze filme documentare ce au facilitat dezbateri și schimburi de opinii între oameni de cultură, activiști romi, oameni politici și artiști romi, pe diverse teme sociale și culturale: limba romani, creșterea stimei de sine și identitatea culturală a romilor. Evenimentele culturale au fost elemente principale ale manifestațiilor pro-toleranță, adunând un număr mare de participanți, propagând astfel mesaje pozitive în spațiul public.

În luna ianuarie a acestui an a fost lansat de către Centrul de Resurse Juridice, Proiectul Educația fără discriminare e și treaba mea care se va desfășura până în luna decembrie 2016 și își propune să contribuie la creşterea vizibilităţii şi relevanţei dezbaterii publice în jurul manierei în care copiii sunt educaţi în şcoală din perspectivă nediscriminatorie şi pentru creşterea incluziunii educaţionale a celor vulnerabili.

Încurajând participarea tuturor actorilor relevanţi, inclusiv a reprezentanţilor celor vulnerabili sau a celor din domeniul social de care depinde şi incluziunea educaţională a copiilor vulnerabili, vor fi cartografiate sursele excluziunii şi propuse soluţii concrete. Folosind o campanie media, proiectul ţinteşte şi spre o conştientizare a publicului larg că educaţia incluzivă şi nediscriminatorie este un subiect ce ar trebui să-i intereseze pe toţi.

Combaterea discriminării la nivelul mentalului colectiv rămâne o misiune extrem de dificilă, întrucât putem vorbi despre eliminarea totală a discriminării, numai în măsura în care fiecare cetățean va reuși să îi privească pe membrii celorlalte comunități etnice, ca fiind cetățeni cu drepturi și libertăți egale.

Într-o lume a contrastelor, dezideratul unei societăți ideale care să privească demnitatea umană ca fiind valoarea supermă, poate fi atins numai prin educație, atunci când oamenii vor învăța să aprecieze frumusețea diversității, lăsându-se uniți și nu dezbinați de detaliile care îi definesc.

Andreea Blându

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Institutului Qvorum. Opiniile exprimate aparțin autorului.