1) Avem numele candidaților care vor merge în al doilea tur: cum va arăta confruntarea dintre Marine Le Pen și Emmanuel Macron?
Confruntarea va fi una foarte contrastantă pentru că nu am fi putut să avem doi candidați mai diferiți. Emmanuel Macron este un candidat care favorizează continuarea unui angajament puternic al Franței în structurile europene și internaționale, deci este ceea ce francezii numesc un mondialist, pe când, de partea cealaltă, o avem pe Marine Le Pen care este un naționalist par excellence, care dorește retragerea Franței din structurile internaționale și impunerea unor măsuri protecționiste, atât în ceea ce privește politica economică, cât și în ceea ce privește politica imigraționistă și politica identitar-culturală. Avem doi candidați foarte contrastanți, aș asemăna acest duel celui din Statele Unite, unde, la fel, am avut un duel între doi candidați foarte diferiți, cu, desigur, diferența că Marine Le Pen nu poate fi asemuită lui Trump și nici Macron lui Hilary Clinton. Cred că cea mai mare parte a celor care vor vota în turul doi știu deja cu cine vor vota, nu cred că există foarte mulți indecisi. Dacă, pe de altă parte, în turul doi ar fi intrat alți candidați, precum François Fillon, precum Hamon, precum Mélenchon, situația s-ar fi complicat, dezbaterea și confruntarea finală nu ar mai fi arătat la fel. Dacă turul al doilea ar fi avut loc, spre exemplu, între Marine Le Pen și Mélenchon, lucrurile ar fi fost neclare, amândoi fiind candidați care doresc retragerea Franței din sfera europeană și internațională. Dar, în acest caz, lucrurile sunt cât se poate de clare și cred că vom avea o dezbatere prezidențială pe 3 mai foarte, foarte animată.
2) Cine este principalul perdant al primului tur?
Din motive diferite, François Fillon este poate principalul perdant, per ansamblu, pentru că republicanii francezi așteptau să câștige aceste alegeri fără mari bătăi de cap. În toamna anului trecut, atunci când Fillon a fost desemnat candidatul Les Républicains în alegeri, nu cred că erau foarte mulți cei care se îndoiau de victoria sa. Avem astfel, încă un exemplu că alegerile nu sunt jucate de dinainte. După exemplul din Statele Unite și din alte țări europene, alegerile nu mai pot fi considerate ca fiind jucate de dinainte de către partidele tradiționale, însă este poate cea mai importantă lecție a acestor alegeri, aceea că Franța confirmă un trend pe care l-am văzut și în alte țări: acela al diminuării influenței partidelor tradiționale și al diminuării importanței structurilor de partid, în general, în felul de a face politică. Dar aceasta este o altă discuție, la care putem să revenim la final. Am vorbit despre Fillon, putem să vorbim și despre Hamon, care, în calitatea sa de candidat al socialiștilor, s-a sacrificat efectiv. Benoît Hamon știa de la început că nu are șanse importante, nici măcar de a merge în turul doi, însă cineva trebuia să se sacrifice din tabăra socialistă pentru a purta stindardul socialist în alegeri. Benoît Hamon și-a luat această cruce, efectiv, după el și s-a sacrificat pentru ca și socialiștii să aibă un candidat în aceste alegeri. Deci el este un perdant, dar un perdant nesurprinzător și care a pierdut cu demnitate. Pe de-o parte, îl mai avem pe Mélenchon care a făcut un final de campanie electorală extrem de bun și care se aștepta la mai mult. Dacă socialiștii nu ar fi pus un candidat în aceste alegeri, voturile pentru candidatul socialist ar fi mers spre Mélenchon și atunci, Mélenchon ar fi prins turul doi. Deci aici, cei doi candidați, Hamon și Mélenchon, s-au încurcat între ei și au lăsat stânga în afara turului doi.
3) Care sunt principalele provocări pe care cei doi candidați trebuie să le depășească pentru a câștiga în al doilea tur?
Pe de-o parte, Marine Le Pen are provocări serioase de depășit, în sensul că trebuie să demonstreze că este un candidat mai consensual, că poate ajunge dincolo de electoratul ei nucleic, ceea ce este foarte dificil. Marine Le Pen a încercat în ultima parte a campaniei electorale să facă acest lucru, nu a reușit însă să-și extindă electoratul dincolo de cei 20 și ceva la sută pe care îi avea și pe care i-a moștenit din tată în fiică, deși a avut foarte multe circumstanțe favorabile. A avut căderea fără precedent atât a socialiștilor cât și a republicanilor, de care putea să beneficieze, a avut valul pozitiv al euroscepticilor din alte țări, care i-ar fi dat un avans mai considerabil, dacă ar fi știut să-l fructifice, l-a avut și pe Donald Trump în Statele Unite și, cu toate acestea, nu a reușit să-și maximizeze capitalul politic. Nu cred că va putea să facă acest lucru între cele două tururi de scrutin și să scoată un scor peste 30%, decât dacă cealaltă tabără se consideră deja câștigătoare și nu se mai mobilizează pentru al doilea tur de scrutin, ceea ce nu este deloc exclus, am mai văzut astfel de situații, cu candidați în general neexperimentați, care au câștigat în primul tur și l-au pierdut pe al doilea, în ciuda tuturor sondajelor, tocmai pentru că electoratul său considera că lucrurile sunt deja rezolvate și că nu mai e nevoie să se mobilizeze. Aceasta este principala provocare pe care Emmanuel Macron trebuie să o depășească, anume că trebuie să facă electoratul propriu să înțeleagă că lucrurile încă nu s-au jucat și că fără prezența lor la vot în al doilea tur de scrutin nu se poate merge mai departe. Emmanuel Macron a celebrat deja victoria, ne spun sursele din Paris, însă eu sper că, dincolo de noaptea de duminică spre luni, în care s-a întâmplat această celebrare, să continue să se pregătească pentru duelul final. Este important ca toată lumea din spatele campaniei sale să fie concentrată pe câștigarea alegerilor.
