Referendumul din Ungaria sau cum se „apără” statele de imigranți

hungary-election-referendum-eu

În prima duminică a lunii octombrie, cetățenii Ungariei au avut oportunitatea de a își exprima opinia cu privire la soarta imigranților, în contextul discuțiilor continue ce au loc în capitala Uniunii Europene, la Bruxelles. Așadar, referendumul organizat în data de 2 octombrie 2016 a vizat planul UE de relocare a refugiaților și cotele obligatorii ce ar putea fi impuse celor 28 de state membre, în vederea gestionării a 160 000 de refugiați. Condiția de validitate a referendumului a constat în prezența la vot de peste 50%. Următoarele paragrafe vor detalia modul în care referendumul a decurs, prezența la vot și rezultatul acestuia.

(I)Legitimitate

Referendumul a fost anunțat încă din data de 24 februarie 2016, de către prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, ca răspuns la propunerea Uniunii Europene de a impune statelor membre o cotă a imigranților. În acest context, referendumul trece drept o mișcare naționalistă, care dorește sa răspundă la un potențial atac la suveranitatea Ungariei, o țară ce refuză să lase Uniunea Europeană să ia o decizie de o asemenea anvergură.  Ideea referendumului a fost criticată în special de opoziție, dar critica s-a extins dincolo de granițele țării, în domeniul mass-media, și a fost îndreptată în special înspre întrebarea adresată cetățenilor.

Întrebarea referendumului a fost una vagă și neclară din punct de vedere legal, având un substrat evident. „Doriţi _86209971_hungarymigrantssă permiteţi Uniunii Europene să mandateze reinstalarea cetăţenilor non-ungari în Ungaria fără aprobarea Parlamentului?” este întrebarea adresată cetățenilor, având o tentă eurosceptică și naționalistă și sugerând faptul că Uniunea Europeană nu ar trebui să aibă o putere legislativă care să o depășească pe cea autohtonă. Ad literam, oamenii sunt întrebăți dacă Ungaria ar trebui să primească imigranți în condițiile în care Parlamentul se opune vehement acestui lucru. Potrivit publicației The Guardian, până la mijlocul lunii iunie a anului 2016, doar 2 280 de refugiați au fost relocați din Grecia și Italia, dintre care niciunul în Ungaria. În același timp, Ungaria a fost țara care a înregistrat cele mai multe cereri de azil, după Germania, și anume 174 000.

 

Opoziție pe toate fronturile

Opoziția a declarant referendumul ilegitim, întrucât, conform declarațiilor liderului partidului liberal de opoziție Együtt, Viktor Szigetvári,„întrebarea este neconstituțională”. Totodată, acesta a mai menționat faptul că referendumul este un simbol al unei democrații „iliberale”, având în vedere întrebarea care depășește sfera de influență a Parlamentului.

În același timp, referendumul este doar o modalitate prin care premierul să își poată mențină populariatatea, conform lui András Bíró-Nagy, cercetător în cadrul Academiei Ungare de Științe. Alte critici provin din modul în care a fost gestionat bugetul pentru campanie și au fost cheltuiți banii publici, în vederea promovării referendumului și informării cetățenilor cu privire la implicațiile acestuia. Transparency International și-a exprimat îngrijorarea cu privire la firmele angajate pentru această campanie, ai căror manageri ar avea legături strănse cu premierul Viktor Orban.

Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Guvernului a declarat că acuzațiile nu sunt justificate, având în vedere faptul că referendumul a fost verificat de Curtea Constituțională, constituită la rândul său din membri aleși de Parlament, așadar susținând faptul că acuzațiile provin din spiritul critic al opoziției.

Surprize (ne)plăcute la rezultatea8ca1c7a78034dac8d6e2bb39281a384_9

Într-adevăr, primul-ministru a avut plăcerea de a obține rezultatul dorit în urma referendumului. În proporție de 98.2%,cetățenii s-au opus imigranților și au refuzat să transfere Uniunii Europene mai multă putere decizională, conform rezultatelor inițiale. Ei și-au susținut Guvernul și au apărat, cum au putut, suveranitatea țării, refuzând să contribuie la un efort colectiv de a salva mii de vieți și de a acorda ajutor celor care au cu adevărat nevoie, situându-se pe axa negativă a patriotismului și dând astfel un suflu nou mișcării extremiste de dreapta de la nivelul întregii uniuni.

Totuși, surpriza referendumului a constat în prezența la vot. Așa cum am menționat inițial, pentru ca referendumul să fie valid și să aibă influență, acesta trebuia să atragă mai mult de 50% din populație. Însă, prezența la vot în data de 2 octombrie a fost de 43.9%, conform Comisiei Naționale Electorale (NVB), drept pentru care acest referendum nu este valid. Rezultatele finale vor fi publicate până în decursul săptămânii următoare.

Cu toate că prezența la vot nu a fost cea așteptată, prim-ministrul Viktor Orban a declarat că va depunde un amendament pentru a schimba Constituția și a putea considera rezultatul referendumului pentru a adopta o nouă lege împotriva cotelor obligatorii.

Așadar, nimeni nu știe cum va continua acest episod, dacă statele membre vor fi silite să accepte imigranți, sau dacă alte țări vor profita de puterea potențială a unui referendum pentru a bloca inițiativele Bruxelles-ului care nu corespund intereselor naționale. În fond, balanța de putere în relațiile internaționale continuă să oscileze, iar fiecare stat își vede, înainte de toate, propriile interese, întocmai cum Realismul ne învață. Într-o asemenea situație, nu ne rămâne decât să stăm să ne întrebăm de ce există o Uniune Europeană, de ce încercăm să cooperăm și să menținem pacea mondială, având în vedere faptul că, rând pe rând, statele încep propriile acte de rebeliune, prioritizând ce vrea națiunea.

 

Mara Bălașa, studentă la Economie, Politică și Relații Internaționale

University of Warwick, Marea Britanie