Europarlamentarii români sunt printre cei mai activi din PE. Aceştia compun în medie 0,82 rapoarte/eurodeputat şi se clasează pe locul 11 dintre cele 27 de state membre. Avizele se află de asemenea printre principalele activităţi ale euroaleşilor români, împingând România pe locul al patrulea în acest clasament, cu o medie de 1 aviz pe eurodeputat.
În PE se pot amenda rapoarte ale Comisiei Europene, eurodeputaţii putând să schimbe din condei legislaţia europeană atât timp cât au susţinere politică. Euroaleşii români au multe absenţe la sesiunile plenare ale PE, dar, atunci când vin, sunt printre cei mai activi, iar influenţa lor politică este în creştere.
Campionii discursurilor de un minut
Sesiunile PE sunt departe de a fi anoste. Intervenţiile eurodeputaţilor, care-şi exprimă părerile cu privire la orice subiect ce ţine de politica internă şi externă a UE, se transformă în dezbateri aprinse, spiritele se încing, iar liderul PE, Jerzy Buzek, sau vicepreşedinţii acestuia sunt de multe ori nevoiţi să ceară linişte în sală. Printre cei mai vocali se pare că sunt chiar românii. „Europarlamentarii români nu par a avea deloc trac atunci când iau cuvântul. Ca delegaţie naţională, ne aflăm pe locul 5 din 27 de state membre”, scrie raportul Qvorum.
În timp ce subiectele sau gradul de implicare al eurodeputaţilor români în dezbaterile din sesiunile plenare variază, aceştia reuşesc, totuşi, să înscrie o medie de 86,61% de discursuri/eurodeputat. Cei mai înfierbântaţi în discursul politic sunt portughezii (253,32 discursuri /eurodeputat).
Dintre eurodeputaţii români, Renate Weber a susţinut, în ultimul mandat (2009-2011), 29 de ¬discursuri în sesiunea plenară, număr mic, comparativ cu cel al ¬altor euroaleşi, precum Dan Preda (140), Adriana Ţicău (239) şi Elena Băsescu (217). Însă valoarea politică a acestor intervenţii este redusă, explică un expert parlamentar de la Bruxelles.
Europarlamentarii vorbesc în nume propriu, nu al delegaţiei naţionale, al unui grup de colegi, al grupului politic sau al vreunei comisii. Urmările politice ale acestor discursuri sunt practic nule şi, de aceea, presa acreditată la Parlamentul European nu le acordă prea multă atenţie.
Adevărata voce politică pe care un europarlamentar poate să o obţină în PE constă în poziţia de raportor sau de coordonator. Acestea se obţin greu, cu sprijin din partea grupului politic şi presupun mai multă muncă. Cantitatea nu reflectă mereu şi implicarea eurodeputatului. De exemplu, Traian Ungureanu spune că îşi selectează strict priorităţile. „Am refuzat să fac foarte multe şi am ales, atât cât s-a putut, teme de interes pentru România”, spune europarlamentarul. De exemplu, politica UE în zona Mării Negre, pe care „avem tot interesul să o promovăm”.
Prezenţă de 86,93%
În ceea ce priveşte prezenţa la sesiunile plenare ale PE, după doi ani de mandat (2009-2011), România primeşte una dintre cele mai slabe note: 86,93%. Acest procent ne situează abia pe locul 25 din 27. Delegaţia PSD+PC a avut cea mai bună prezenţă dintre toate partidele politice din România la începutul mandatului în PE. Cea mai mare prezenţă individuală este a lui Sabin Cutaş, care a semnat condica la sesiunile plenare în proporţie de 100%.
Dintre europarlamentarii neafiliaţi unui grup politic european, George Becali a înregistrat o scădere de 10,32%, scrie raportul. Campion al absenţelor în PE, conform datelor VoteWatch, Becali a fost prezent doar în 31 din cele 107 zile de plen. Coeficientul lui de prezenţă în Parlamentul European este de 29%. Cei mai mulţi dintre membrii români ai PE au coeficienţi de prezenţă între 75 şi 85%.
„Europarlamentarii sunt cu atât mai activi cu cât sunt împinşi să fie activi şi influenţi de către cei din ţară, iar în ultimii doi ani presiunea a crescut.”- Doru Franţescu, Director IEDP Qvorum
Adevarul Europa