Corespondență din Bruxelles (Ep.4): Cum este reprezentată România în UE?

18470661_1307405222642626_2093305117_n

1) Cum este reprezentată România în Parlamentul European? Cum ați descrie evoluția poziției României la 10 ani de la aderare?

În ultimii ani, gradul reprezentabilității României a crescut considerabil față de momentul 0: aderarea din 2007, când țara noastră era pe ultimul loc în ceea ce privește numărul de reprezentanți la Bruxelles și Strasbourg.  Eurodeputații români sunt mult mai prezenți în Parlamentul European, unde reprezintă România prin participarea constantă la acțiunile întreprinse în cadrul principalului organ legislativ al Uniunii Europene. Cu toate acestea, în cadrul Consiliului Uniunii Europene, România comportă o reprezentare deficitară. În ciuda faptului că România este a șaptea țară ca dimensiune din UE (urmând a fi a șasea după ieșirea Marii Britanii), modul în care votează reprezentanții României nu se constituie drept un punct de interes major pentru marile puteri atunci când sunt propuse acte normative. În acest sens, începutul anului 2019, când România va deține Președinția Consiliului UE, moment care se va suprapune cu două evenimente majore în cadrul UE (Alegerile europarlamentare și finalizarea ieșirii Marii Britanii din Uniune), reprezintă fără doar și poate un punct cheie pentru afirmarea țării noastre pe scena europeană. Strategiile adoptate și modul în care va gestiona România cele 6 luni ale președinției se vor reflecta direct în profilarea imaginii țării și în îmbunătățirea poziției în rândul statelor membre. Nu în ultimul rând, România suferă de o reprezentare insuficientă în rândul funcționarilor publici europeni. Numărul acestora este în continuare sub pragul alocat țării noastre, însă acest aspect poate fi îmbunătăți tot prin prisma momentului 2019, în care România poate demonstra din nou că este una dintre cele mai proeuropene țări și crede cu tărie în sustenabilitatea proiectului european.

2) Privitor la modul în care votează eurodeputații români, credeți că aceștia se subordonează ideologiilor partidelor în care activează sau urmăresc îndeplinirea interesului național?

Cele două dimensiuni nu se exclud, în sensul în care europarlamentarii se grupează mai puțin pe considerente de naționalitate și mai mult pe criterii de adeziune comună ideologică, pentru a crea rețele transnaționale de schimb de idei și de apărare a intereselor. Interesul național este un concept vag,  care poate avea mai multe definiții: de exemplu, socialiștii privesc interesul național ca fiind crearea unei Uniunii mai protecționistă, în care să fie apărate interesele grupurilor defavorizate. La polul opus, persoanele de dreapta văd interes național drept o Uniune mai competitivă din punct de vedere economic cu scopul stimulării mediul internațional de afaceri. Astfel, manierele în care este abordat interesul național diferă în funcție de caracteristicile ideologice. Desigur, există puncte unde acesta este mult mai clar definit. Un exemplu relevant în acest sens îl reprezintă domeniul securității și al apărării, unde atât stânga, cât și dreapta au poziții convergente și susțin o UE mai independentă sub aspect energetic și mai puternică în vederea asigurării securității statelor sale membre.

3) Președinția României la Consiliul UE se suprapune cu alegerile europarlamentare din 2019. Ce rol va juca țara noastră în organizarea acestui proces și cât de importantă este stabilirea unei strategii bine definite cu privire la acest eveniment?

Importanța este fundamentală, iar dacă privim spre țările care au exercitat această funcție, putem observa că evenimente de acest gen necesită o pregătire susținută cu foarte mult timp înainte. Mai sunt mai puțin de 2 ani până la momentul alegerilor europarlamentare, drept care structurile guvernamentale nu trebuie să pregătească doar o strategie lucrativă, ci și oameni competenți, cu cunoștințe tehnice și experiență în structurile europene pentru a asigura implementarea acesteia în cele mai bune condiții. Ceea ce este mai puțin intuitiv, dar esențial, este utilizarea tuturor resurselor de care România dispune. Mă refer aici nu doar la structurile guvernamentale, ci și cele non-guvernamentale  (de pildă, instituții de tip think-tank) în care sunt implicați oameni cu experiență deosebită acumulată de-a lungul anilor și care ar aduce un plus valoare acestui proces de pregătire a Președinției României.