În perioada 1-2 iunie, la Bruxelles, a avut loc cel de-al 19-lea summit bilateral dintre UE și China, ocazie cu care oficialii europeni și chinezi au discutat pe marginea unor teme relevante pentru dezvoltarea parteneriatului, printre care comerțul, schimbările climatice și securitatea internațională. Uniunea Europeană a fost reprezentată de Donald Tusk, președintele Consiliului European și Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, iar China a fost reprezentată de prim-ministrul Li Keqiang.
Summit-ul a coincis cu anunțul președintelui american Donald Trump de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris pentru climat, motivând că acordul dezavantajează economia americană și ar conduce la pierderea de locuri de muncă. Decizia președintelui american nu este surprinzătoare, având vedere că ieșirea din Acordul de la Paris a constituit unul din punctele sale de campanie, iar discursul și acțiunile sale de la preluarea mandatului indică un scepticism cu privire la eforturile pentru combaterea schimbărilor climatice. Retragerea Statelor Unite din rolul de lider în lupta globală împotriva schimbărilor climatice, rol asumat anterior de administrația Obama lasă însă un vid de leadership la nivel internațional, iar Uniunea Europeană și China par să se pregătească să îl acopere. Mai mult, această situație pare să se extindă și în privința comerțului internațional, având în vedere noua direcție protecționistă promovată de Donald Trump.
Aceste două aspecte au constituit puncte importante de pe agenda summit-ului UE-China, ambele părți exprimându-și angajamentul pentru continuarea luptei împotriva schimbărilor climatice și pentru dezvoltarea comerțului internațional. Cu toate acestea, au existat aspecte asupra cărora UE și China nu au fost de acord, fapt ilustrat și de eșecul celor două părți de a produce o declarație comună la finalul summitului. Liderii europeni și chinezi au confirmat că vor continua să reducă combustibilii fosili, să dezvolte tehnologia verde și să găsească mijloacele financiare pentru a ajuta țările în dezvoltare să își reducă emisiile, dar declarația finală comună a fost împiedicată de divergențele privind comerțul.
Parteneriatul comercial dintre Uniunea Europeană și China este unul puternic —China este al doilea cel mai mare partener comercial al Uniunii Europene (după SUA), iar UE este cel mai mare partener comercial al Chinei—, dar există diferențe de viziune importante între cele două. Pentru China, comerțul liber înseamnă în principal libertatea de a exporta, în timp ce UE promovează acordurile comerciale profunde și reciproce. Un element de dispută între Uniunea Europeană și China a apărut anul trecut, odată cu refuzul Parlamentului European de a acorda Chinei statutul de economie de piață, unul din principalele motive fiind dumpingul de oțel practicat de China. Problema dumpingului și a tarifelor impuse de Uniunea Europeană asupra oțelului și a altor bunuri din China din cauza supraproducției a scos în evidență dificultățile întâmpinate de Bruxelles și Beijing în consolidarea parteneriatului politic și economic.
În ciuda faptului că summitul dintre Uniunea Europeană și China nu s-a încheiat cu o declarație comună, acesta are meritul de a fi evidențiat dorința celor două de a coopera pentru implementarea Acordului de la Paris, chiar și fără implicarea Statelor Unite. Un parteneriat mai puternic între Uniunea Europeană și China se conturează tot mai mult ca o necesitate în contextul internațional actual, dar ambele părți trebuie să lucreze în continuare pentru depășirea obstacolelor existente.
