De la apariția societăților agrare până astăzi, cultivatorii încearcă să obțină cele mai utile specimene posibil și să le încurajeze acestora înmulțirea. Succesul reprezintă o însumare fericită a reușitei intelectuale și a câștigului economic, chiar și în cazul unui lucru cu utilitate strict estetică precum o lalea neagră, ne-o arată Dumas. Așadar, nu e de mirare că disciplina geneticii a generat rapid aplicații, în special în domeniul agricol și zootehnic.
Organismele modificate genetic presupun izolarea unei gene utile – în cazul plantelor, rezistența la paraziți sau capacitatea de a suporta un grad mai mare de ariditate – și transferarea acesteia de la un organism la altul. Tehnologia se dezvoltă începând cu anii ‘70, iar în anii ‘90 încep să fie comercializate produse modificate genetic.
Deși se pot face modificări genetice atât asupra organismelor vegetale cât și animale, în momentul de față pe piața Uniunii Europene nu există produse animale rezultate în urma unei intervenții asupra materialului genetic și acest lucru nici nu este pe agenda legiuitorilor, conform EFSA (European Food Safety Association). Culturile modificate genetic sunt însă un subiect de actualitate pentru Uniunea Europeană.
Avantajele acestor tipuri de culturi pot fi intuite ușor – poate crește cantitatea de hrană produsă (spre bunăstarea agricultorilor și accesul crescut al publicului la respectivele produse) și poate scădea cantitatea de ierbicide sau alte metode de protecție chimică a plantelor, cu impact pozitiv asupra mediului și a sănătății consumatorilor. Iar “plantele și culturile cu caracteristici manipulate genetic au fost testate mai mult decât oricare alt tip de culturi – fără a se obține vreo dovadă credibilă că au un impact negativ asupra oamenilor sau animalelor”, ne spune cel mai cunoscut producător de semințe pentru culturi modificate genetic, Monsanto.
Însă din punct de vedere retoric, a nega o informație înseamnă a-ți asuma introducerea acesteia în mintea audienței. Negația este reacția la o afirmație inițială și presupune într-o oarecare măsură legitimarea ei. De aceea, când producătorii de organisme modificate genetic insistă că OMG-urile nu sunt periculoase pentru oameni sau natură, cetățeanul mediu informat nu e automat reconfortat. În ce măsură sunt temerile populației fondate? Posibililele dezavantaje sunt legate de impactul pe trei categorii: sănătatea omului, sănătatea faunei și sănătatea mediului. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară le expune în Informarea privind Organismele Modificate Genetic. Pentru oameni și animale întrebarea este, de exemplu, dacă există gene “care induc rezistență la substanțe chimice, în acest caz, la antibiotice” și dacă ele “ar putea să fie transferate la oameni sau bacterii din corpul uman”. În cazul mediului, acestea ar putea “polua genetic”, în sensul că odată utilizate în natură înmulțirea lor este greu de controlat. Unele implicații pe termen lung ar fi reducerea biodiversității, susține Greenpeace.
Care e adevărul? În ciuda faptului că subiectul este atât de controversat și au fost făcute mii de studii asupra efectelor culturilor modificate genetic, e încă greu de spus, din mai multe motive. În primul rând, e vorba de o tehnologie folosită la scară comercială largă de mai puțin de 25 de ani, astfel încât ne confruntăm cu un vid de informație legat de efectele pe termen lung.
În al doilea rând, există studii independente care analizează foarte diferit raportul cost-beneficiu al tehnologiilor de modificare genetică și riscurile pe care acestea le implică, astfel încât controversele nu se încheie automat prin demersuri științifice izolate, mai ales cele care analizează un singur tip de manipulare genetică (cisgenică, intragenică, transgenică), fiind astfel greu generalizabile. Omul de știință Gilles-Eric Séralini a publicat în 2012 “Long term toxicity of a Roundup herbicide and a Roundup-tolerant genetically modified maize”, un studiu larg popularizat care susține ca șoarecii hrăniți cu porumb modificat genetic NK603 aveau o incidență tumorală și mortalitate mai mare decât a unor șoareci hrăniți cu cereale obținute convențional. Studiul a fost retras până la urmă, deoarece numărul de specimene a fost relativ mic, iar doctorul Seralini a fost acuzat de unii critici de rea-voință în prezentarea datelor către public. Pe de altă parte, au existat și asociații științifice care să susțină studiul (cum ar fi European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility). Ca rezultat, Kenya a interzis cultivarea de OMG-uri, iar Séralini este încă citat în dezbaterea despre reintroducerea acestei tehnologii. Mai aproape de casă, Rusia a sistat temporar importul de OMG-uri din aceeași cauză, iar fricile europene cu privire la culturile modificate genetic au crescut.
Un raport recent al European Academies Science Advisory Council (EASAC) susținut de Anne Glover, la momentul respectiv consilier științific al lui José Manuel Barroso, trage concluzia că cercetările care indică efecte adverse ale OMG-urilor pentru oameni, animale și mediu nu au o bază științifică solidă și Uniunea Europeană pierde o oportunitate majoră prin refuzul de a utiliza tehnologiile pentru OMG-uri.
În schimb, European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility spune într-o declarație publicată în 2013: “Ne simțim obligați să dăm această comunicare pentru că pretinsul consens pe problema siguranței OMG-urilor nu există. Afirmația că există e nefundamentată și induce în eroare cititorii cu privire la dovezile științifice existente și marea diversitate a opiniilor oamenilor de știință pe această temă. În plus, această afirmație încurajează o atitudine de pasivitate care ar putea conduce la o lipsă de reglementare, rigoare științifică și precauții justificate care potențial pun în pericol bunăstarea oamenilor, animalelor și mediului”.
Principala autoritate de reglementare în domeniu din cadrul Uniunii, EFSA, a fost ea însăși acuzată de unii activiști anti-OMG-uri că se află într-un conflict de interese pentru că mai mulți membri ai săi au presupuse legături cu companii producătoare de semințe pentru culturi modificate genetic.
În momentul de față, singurul tip de cultură modificată genetic care este cultivat la nivel comercial în Uniune este MON810, în principal în Spania. România, prima țară europeană care a introdus culturi modificate genetic (soia, în 1998) și-a scăzut treptat și într-un final a oprit producția în vederea racordării la standardele Uniunii Europene. În ciuda eforturilor Monsanto de a încuraja cultivarea porumbului, experiența fermierilor români cu plantele modificate genetic nu a fost una pozitivă; culturile sărace au fost principalul motiv pentru care nu s-a mai investit în porumbul MON810. Cazul este unul atipic pentru Europa, deoarece în prezent viabilitatea economică a produselor nu este neapărat contestată, iar reticența statelor membre e mai degrabă motivată de temeri cu privire la siguranța consumului.
În luna octombrie a anului trecut, 19 state ale Uniunii Europene au utilizat clauza opt-out care le permite să nu cultive porumbul Monsanto MON810 și a altor tipuri de culturi care vor fi aprobate în viitor de către Uniune. Acest compromis e urmare a unei lungi serii de negocieri, după cum arată VoteWatch Europe. Legislația privind aprobarea culturilor de MON810 a fost introdusă pe agenda Consiliului de Miniștri din primăvara lui 2012, iar procesul de negociere a fost îndelungat deoarece o minoritate de țări membre, de la Belgia la Irlanda, s-au opus propunerii.
Problema cu dezbaterea despre OMG-uri reiese destul de clar din concluziile exprimate în raportul EFSA publicat în 2012 – “toate aceste metode de reproducere pot produce efecte adverse cu o frecvență și severitate variabile. Frecvența schimbărilor neintenționate nu poate fi anticipată și trebuie analizată de la caz la caz…Riscurile pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și mediului vor depinde de…măsura în care este cultivată și consumată planta în cauză”. Cu alte cuvinte, întrebarea “Sunt OMG-urile bune?” pornește de la o raportare maniheistă eronată la problema organismelor modificate genetic. Ne aflăm de fapt într-o zonă gri – efectele depind de manipularea genetică particulară și de cantitatea în care este aceasta folosită. Orice abordare generalizatoare din partea legislatorilor și decidenților va avea unul din două efecte: va priva societatea de o tehnologie care să contribuie la bunăstarea oamenilor sau va pune în pericol sănătatea lor și a mediului înconjurător. Așadar, întrebarea “Sunt OMG-urile periculoase?” nu e bună, deoarece e o întrebare inchisă – onest, nu putem răspunde decât “e complicat”.
Ioana Covei
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Institutului Qvorum. Opiniile exprimate aparțin autorului.
