Doru Frantescu este expert în afaceri europene și activează în prezent la Bruxelles, unde conduce unul dintre cele mai influente think-tank-uri din Capitala Europeană, VoteWatch Europe. Doru este invitat să comenteze evenimentele internaționale de către renumiți reprezentanți mass media precum CNN, the New York Times, Financial Times, Politico, Deutsche Welle, Le Monde, El Pais, La Stampa, etc. Complementar, este invitat să conducă sesiuni de pregătire la universități de prestigiu de pe continent. Vorbește fluent engleză, franceză, spaniolă și italiană. (pentru informații suplimentare: www.frantescu.eu).
1) Un număr foarte mic al membrilor Parlamentului European susțin Guvernul din Ungaria, anume 77 din 751. Care sunt cele mai importante aspecte care au condus către această rezoluție ce critică viziunile politice ale lui Orban?
În primul rând, trebuie să avem în vedere faptul că situația din Ungaria se află în desfășurare de mulți ani încoace. Nu este prima dată când există o astfel de inițiativă în Parlamentul European ce critică evoluția politicii de la Budapesta. Au exista dezbateri de-a lungul anilor, iar Orban a fost chemat chiar să ofere răspunsuri membrilor Parlamentului. Din fericire, de fiecare dată liderul maghiar a acceptat interpelarea. Dezbaterile arată că într-adevăr o foarte mică parte dintre eurodeputați, aproximativ 10%, susțin politicile promovate de Orban. Acești membrii provin din partea grupărilor naționaliste și eurosceptice care consideră că UE ar trebui să ofere mai multă autonomie guvernelor naționale pentru a face lucrurile în deplină concordanță cu circumstanțele autohtone. De cealaltă parte, restul de 90% au criticat politicile propuse de guvernul de la Budapesta, mai ales pe cele care limitau libertățile cetățenești și cele referitoare la creșterea puterii instituţiilor statului în societate. Potrivit 90% dintre europarlamentari, această viziune nu se aliniază cu valorile UE. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană este nemulțumită de referendumul organizat recent de Orban, în care întrebările au fost formulate într-o manieră agresivă: cetățenii au trebuit să aleagă de către cine ar trebui să fie guvernați, Budapesta sau Bruxelles. Nu este nicio surpriză că Orban se află sub o continuă presiune pentru a-și justifica acțiunile și pentru a schimba orientarea politicilor sale guvernamentale.
2) Credeți că UE ar trebui să intervină în viitorul apropiat pentru a diminua influențele naționaliste ale Ungariei?
Cred că UE, în particular Comisia Europeană, are puterea și chiar obligația de a interveni cu scopul de a se asigura că țările conservă valorile democratice pe care le aveau în momentul aderării. Înainte de a deveni membru UE, un stat trebuie să îndeplinească un număr de criterii, atât economice cât și politice, printre care respectul față de valorile fundamentale ale Uniunii și o democrație solidă. Ungaria a respectat aceste criterii la aderare, așa că ar trebui să le respecte și acum. Pe cale de consecință, CE este responsabilă să se asigure că acest lucru se întâmplă. Fără doar și poate, Comisia Europeană are dreptul nu doar de a monitoriza, dar și de a încerca pe cât posibil să mențină țara pe linia valorilor democratice ale Uniunii. Ne regăsim în punctul în care viziunile familiilor politice sunt divergente, iar problematicile abordate sunt politizate, mai ales de către partidele de stânga sau centru-stânga ale spectrului politic care critică vehement Budapesta și susțin intervenția Uniunii pentru remedierea acestor probleme. Pe cealaltă parte, EPP și grupările conservatoare au fost rezervate în această speță dat fiind faptul că Orban este membru al acestei familii politice, beneficiind astfel de protecție. Trebuie să avem în vedere faptul că această protecție vine în mod natural căci membrii grupărilor politice ale aripii drepte a spectrului politic împărtășesc viziunile liderului maghiar până la un anumit punct. Atât EPP cât și ECR consideră că UE nu ar trebui să intervină prea mult în vederea conturării valorilor culturale ale statelor mebre și că Uniunea ar trebui să fie în mare măsură o construcţie economică. Astfel, Orban este tratat ca un aliat și nu ca un adversar. Așadar, conservatorii, anume EPP și ECR, au votat împotriva rezoluției pentru că au considerat că aceasta merge mult prea departe. Mai precis, rezoluția adoptată în Parlamentul European stipula, la rândul ei, faptul că Ungariei ar trebui să îi fie retras dreptul de vot din Consiliu, măsură cunoscută sub numele de ,,opțiune nucleară”, dacă luăm în considerare activarea în premieră articolului 7 al Tratatului. EPP nu este de acord cu această măsură, aspect esențial de luat în seamă dat fiind faptul că EPP este cea mai puternică familie politică din Europa.
3) Este de necontestat faptul că există viziuni în antiteză privind politica Ungariei. Cum ați descrie poziția țărilor de la Visegrad?
Grupul de la Visegrad încearcă să își consolideze propriile viziuni cu privire la viitorul Europei. Cu toate acestea, există diferențieri chiar și în interiorul grupului. Nu văd grupul de la Visegrad acționând în totalitate ca un tot unitar, deoarece putem decela similarități și diferențe legate de pozițiile celor 4 țări membre. Printre similarități putem observa poziția comună împotriva unei Europe pe mai multe viteze. Polinia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia resping accentuarea integrării zonei euro, care ar lăsa pe dinafară statele non-euro. Ungaria se bucură de relații mult mai bune cu Rusia, în timp ce Polonia manifestă o politică puternică anti-Kremlin, ceea îi pune într-o poziție destul de dificilă, căci este dificil pentru polonezi să se confrunte atât cu Rusia, cât și cu Bruxelles. Cu toate acestea, Ungaria dispune de o arie mult mai largă de manevrare între Rusia și Polonia, încercând să menţină relații cordiale cu ambii actori. Cehii și Slovacii sunt mai moderați în ceea ce privește criticile aduse UE și putem surprinde o creștere a influențelor rusești în anumite domenii are ar putea duce la sporirea sentimentelor eurosceptice în aceste țări.
