Institutul European pentru Democraţie Participativă – Qvorum a lansat un studiu, care analizează activitatea delegaţiei României în legislativul european în perioada iulie 2009 – octombrie 2010. Studiul îmbină analiza calitativă şi cantitativă a activităţilor (rapoarte, voturi, declaraţii etc.) cu cercetare de teren la Bruxelles.
Cercetarea concluzionează că activitatea europarlamentarilor români în actuala legislatură este încă nesatisfăcătoare. Delegaţia României nu a reuşit încă să îşi fructifice al 7-lea potenţial de influenţă pe care îl deţine în PE, potenţial calculat prin prisma numărului de deputaţi şi al funcţiilor deţinute.
Prezenţa delegaţiei României la şedintele plenare ale Parlamentului European este în continuare foarte scăzută, comparativ cu celelalte state membre, deşi se poate constata un trend uşor crescător. Astfel, delegaţia ţării noastre a terminat primul an de mandat pe poziţia a 26-a (penultima), cu o medie de prezenţă de 85,84%, iar în primul trimestru al celui de-al doilea an de mandat se afla pe poziţia a 24-a, cu o medie de 86,71%.
Prezenţa individuală a celor mai mulţi deputaţi este în uşoară creştere, în special după momentul mediatizării activităţii acestora de către presa din ţară. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Traian Ungureanu (PPE), care a avut o prezenţă de 74.14% în primul an de mandat, iar în prima parte a celui de-al doilea an de mandat are o prezenţă de 100%, înregistrând aşadar o creştere de aproximativ 25%. Într-o situatţe similară se regăsesc Viorica Dăncilă (+15%), Renate Weber (+16%), precum şi Adina Vălean, Cristian Buşoi, Norica Nicolai şi Sebastian Bodu (+10%). Regăsim, totuşi, şi deputaţi europeni a căror prezenţă la lucrările plenare este în descreştere: Ioan Mircea Paşcu (-43%), Adrian Severin (-10%) , Claudiu Ciprian Tănăsescu (-16%), Rareş Niculescu (-16%) şi Corneliu Vadim Tudor (-8%).
Per ansamblu, membrii delegaţiei României sunt fruntaşi la activităţi pentru care nu au nevoie neaparat de sprijinul politic al colegilor de grup politic european sau de Parlament. Astfel, la luări de cuvânt România se află pe locul 4, la iîntrebări pe locul 14, la amendamente pe locul 6 , iar la propuneri de rezoluţii pe locul 5.
În ceea ce priveşte activităţile de substanţă, deşi se constată o uşoară îmbunătăţire a situaţiei, eurodeputaţii români se află în partea a doua a clasamentului. În funcţie de alocarea de rapoarte, delegaţia ţării noastre se situează pe poziţia a 15-a, iar la alocarea de avize pe poziţia a 11-a.
Franţescu spune că „senioritatea în PE contează, şi contează în special atunci când se alocă rapoartele, şi contează şi calitatea de specialist într-un domeniu.”
Dacă liberalii au o medie ceva mai bună de rapoarte elaborate, social-democraţii români stau mai bine la numărul de amendamente depuse, în timp ce membrii PD-L şi PSD au mai multe luări de cuvânt.
Doru Franţescu, Directorul IEDP-Qvorum, a explicat că „cercetarea de teren a arătat că un factor important al creşterii uşoare a prezenţei şi activităţilor eurodeputaţilor români în ultimele luni este constituit de mediatizarea crescândă în ţară a activităţii lor la Bruxelles şi Strasbourg. Faptul că am scăpat, cel puţin pentru moment, de tiltul de campionii absenţelor nu ne încălzeşte foarte tare dacă eurodeputaţii nu încep să se ţină serios de treabă: deocamdată suntem campioni la vorbit, dar codaşi la fapte.”
Raportul mai constată că europarlamentarii români, asemenea colegilor lor din toate statele membre, voteaza pe linia grupului politic din care fac parte (popular, socialist sau liberal), sş nu se grupează în funcţie de naţionalitate. Din punctul de vedere al ‘europenizării’ (fidelitatea faţă de formaţiunea politică la care sunt afiliaţi la nivel european), liberalii au dat dovada de cea mai mare „fidelitate”.
Rovana Plumb, europarlamentar social-democrat, a declarat: „Am votat împotrivă şi votăm altfel decât ei [familia politică europeanaă n.r.], de câte ori interesul naţional o cere.”
Potrivit institutului Qvorum, europarlamentarii bombardează mass media cu informaţii asupra declaraţiilor pe care le fac în PE. În realitate însă, luările de cuvânt reprezintă un instrument viabil numai în măsura în care sunt însoţite şi de acţiuni concrete (redactarea de rapoarte, avize, amendamente), altfel ele au mai degrabă caracter propagandistic şi sunt contra-indicate.”
Adina Vălean, un alt europarlamentar prezent la evenimentul de lansare a studiului, a arătat că nu doar reprezentanţii românilor în PE mai au de învăţat: „Va dura până când sindicatele şi companiile vor învăţa să lucreze cu politicile europene şi prin intermediul europarlamentarilor.”
„Politica europeană diferă foarte mult de politica din România, pentru că este o politică de fond,” a mai spus Vălean.
Adrian Lungu
