TTIP: Tratatul Transatlantic – o Inițiativă Profitabilă?

trade-453012_960_720

Pe 13 februarie 2013 Barack Obama, Herman van Rompuy și José Manuel Barroso anunțau intenția Uniunii Europene și a Statelor Unite de a deschide negocierile pe tema TTIP (Parteneriat Transatlantic pentru Comerț și Investiții), un acord de liber schimb care va contribui semnificativ la bunăstarea cetățenilor ambelor entități politice prin eliminarea barierelor tarifare, armonizarea standardelor tehnice și diminuarea birocrației.

Decizia lor se baza pe multiple analize care constatau că în momentul de față comerțul dintre Uniunea Europeană și SUA este îngreunat semnificativ de existența unor bariere tarifare și netarifare (de la taxe vamale la standarde tehnice diferite nominal, dar fără importanță practică). Eliminarea acestor bariere ar reduce costurile de producție, ar facilita schimburile comerciale și ar crea noi locuri de muncă. Conform evaluării institutului independent de cercetare Centre for Economic Policy Research, impactul TTIP pentru Uniunea Europeană în ansamblu ar reprezenta un câștig economic de circa 120 miliarde de euro anual, iar pentru SUA în jur de 95 de miliarde de euro pe an.

TTIP presupune acțiuni pe trei paliere – creșterea accesului pe piață (a produselor și serviciilor), armonizarea reglementărilor de natură tehnică și, în ultimul rând, crearea unor standarde comune și modalități de cooperare în context global.

Unul dintre scopurile TTIP este creșterea accesului pe piața americană a firmelor din Uniune și a companiilor americane pe piețele europene. De exemplu, administrația americană este obligată prin regimul achizițiilor publice să apeleze exclusiv (sau aproape exclusiv) la prestatori de servicii americani. TTIP, prin primul său pilon, ar oferi producătorilor europeni oportunitatea de a concura la egalitate cu firmele americane. Ar fi reduse de asemenea majoritatea covârșitoare (estimarea CEPR este de 98%) a barierelor tarifare existente.

Aproape 80% din câștigul obținut prin TTIP este rezultatul armonizării standardelor de calitate. În prezent, acestea îi obligă adesea pe producători să aibă două procese de producție separate, ce implică costuri financiare și umane suplimentare (semnificative mai ales pentru IMM-uri). S-ar reduce de asemenea dubla birocrație – un produs care este declarat corespunzător din punct de vedere sanitar sau fitosanitar de către Uniunea Europeană nu ar necesita avize suplimentare din partea birocrației americane. Al doilea pilon al TTIP urmărește reglementarea acestor tipuri de bariere netarifare (NTB-uri).

Printre sectoarele industriale care ar beneficia cel mai mult de pe urma acestei armonizări se număra cel al construcției de mașini/autovehicule. “Realitatea – așa cum poate simți oricine a condus o mașină în America – este că mașinile din SUA sunt la fel de sigure ca cele europene. Dacă recunoaștem acest fapt din punct de vedere formal prin TTIP putem facilita comerțul, asigurându-ne totodată că oamenii sunt în siguranță.” spune Comisarul european pentru Comerț, Cecilia Malmström, într-un discurs susținut în ianuarie 2015.

Prin al treilea pilon, TTIP își propune crearea de standarde cu impact global, cum ar fi reglementări în domeniul industriei energetice și exploatării materiilor prime într-un mod sustenabil, cu impact minim asupra mediului; sunt puse în discuție și standarde de protecție a proprietății intelectuale, în special protecția indicatorilor geografici (asocierea exclusivă a unui produs cu o zonă de origine, cu impact masiv asupra economiilor locale).

Totuși, anumiți actori din societatea civilă critică TTIP. Obiecțiile aduse TTIP pot fi grupate în două categorii: în primul rând, insuficienta transparență a procesului de negociere și lipsa puterii decizionale a cetățenilor/statelor în legătură cu acesta și, în al doilea rând, măsurile efective, în special potențiala renunțare la o serie de standarde de calitate ale UE în urma armonizării cu legislația SUA.

Lipsa de transparență minează legitimitatea procesului de negociere. TTIP va avea un impact major asupra cetățenilor Uniunii Europene, astfel încât aceștia ar trebui să aibă acces la informații despre principalele prevederi discutate pentru a putea participa la procesul de elaborare al parteneriatului. Ombudsmanul european Emily O’Reilly s-a autosesizat pe problema transparenței și participării publice în cazul negocierilor și a făcut o serie de recomandări în ianuarie 2015 privind publicarea mai multor documente rezultate în urma procesului de negociere, informații legate de principalii decidenți implicați și agendele consultărilor cu organizații de business, grupuri de lobby și ONG-uri.

Evident, insuficienta transparență a alimentat temerile unei părți a societății civile. Un raport publicat de către War on Want, o organizație non-guvernamentală britanică, sugerează că decidenții și negociatorii pe problema TTIP sunt influențați într-o măsură prea mare de grupuri de lobby pentru sectorul de business, precum European Services Forum. Impactul ar fi oferirea unei libertăți prea mari sectorului privat, în detrimentul drepturilor cetățenilor, în special în sensul protecției sociale.

În privința măsurilor efective, există analize care contestă prognoza economică a CEPR și temeri că măsura ISDS (Investor-State Dispute Settlement) ar favoriza în mod nejustificat interesele mediului privat, în detrimentul celui public. De asemenea, convergența reglementărilor e criticată deoarece SUA este mult mai permisivă decât Uniunea Europeană într-o serie de domenii-cheie pentru protecția cetățenilor. Conform Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din cadrul Parlamentului European, 82 de pesticide folosite în momentul de față în SUA sunt interzise în Uniunea Europeană. Comisia a atras totodată atenția că “spre deosebire de peste 150 de țări din întreaga lume, SUA nu au ratificat convenții internaționale de mare importanță privind substanțele chimice (de exemplu, Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți și Convenția de la Rotterdam privind comerțul cu anumiți produși chimici periculoși), ceea ce arată că SUA este izolată în contextul politicii internaționale privind substanțele chimice; … când este vorba despre substanțe chimice, există un dezacord între SUA și UE la nivelul cel mai elementar”.

Cecilia Malmström a răspuns criticilor subliniind că este mandatată de Parlamentul European și guvernele naționale pentru a negocia cu reprezentanții americani, iar TTIP nu va putea fi aprobat fără că acestea să fie de acord cu forma sa finală. În momentul de față, acordul se bucură de susținere din partea unei majorități confortabile a parlamentarilor europeni (61%), inclusiv din partea social-democraților, dupa cum arată VoteWatch Europe. Oficialii europeni au dat asigurări că standardele de calitate nu vor scădea și sunt susținuți de think tank-uri independente, precum European Policy Information Centre, care a publicat o analiză a celor mai frecvente critici legate de TTIP, pe care le demontează convingător.

Trebuie precizat că TTIP e doar unul dintre trei acorduri comerciale pe care UE si le propune în momentul de față. Au fost deja finalizate negocierile pentru CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement) – acord bilateral cu Canada – și TiSA (Trade in Services Agreement), împreună cu alte 22 de state (aproximativ 70% din totalul schimburilor comerciale la nivel mondial). Cooperarea între țări din aceeași zonă geografică e un model generalizat, de la ASEAN la EAC, iar tendința actuală e de cooperare economică transcontinentală (BRIC și TiSA). Forma pe care TTIP ar trebui să o ia nu e încă definitivată, însă necesitatea existenței lui pare clară.

În orice caz, consultarea cu cetățenii și protestele unei părți a sectorului non-guvernamental împotriva lipsei de reglementări au dat roade. Una dintre cele mai controversate prevederi, ISDS, va fi înlocuită, la propunerea comisarului Malmström, cu Investment Court System, un sistem mai transparent de arbitraj comercial, iar în cadrul celei de-a 11-a runde de negocieri, din octombrie 2015, s-a subliniat că nu vor fi luate în considerare forme de convergență legislativă care să afecteze nivelul de protecție a consumatorului. În ceea ce privește accesul cetățenilor la informații despre negocieri, cantitatea de documente disponibilă pe website-ul Comisiei Europene în momentul de față e copleșitoare. O confirmă autorul.

Ioana Covei

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Institutului Qvorum. Opiniile exprimate aparțin autorului.