1) Principalele două partide din Franța au fost eliminate în turul întâi al alegerilor prezidențiale: ce concluzii putem trage din acest lucru privind dinamica sistemului partizan francez?
Prima concluzie este aceea că dinamica s-a schimbat fundamental față de ceea ce știm din deceniile precedente. Schimbarea s-a produs surprinzător de repede, în sensul că poate nu ne-am fi așteptat ca într-o țară destul de conservatoare din punctul de vedere al structurii partidelor să se întâmple acest lucru. Este vorba de prăbușirea efectivă a celor două partide tradiționale, de centru-stânga și de centru-dreapta, sub presiunea, pe de o parte, a extremei drepte, pe de altă parte, a forțelor de centru, independente, care sunt cele care îl susțin pe Emmanuel Macron. Declinul partidelor tradiționale poate fi deja observat în alte state europene, și iată ca a venit și rândul Franței. De la Charles de Gaulle încoace, politica franceză a fost dominată de două partide, dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe.
2) Privind spre alegerile din ultimii ani din mai multe state europene, putem vorbi despre cristalizarea unei tendințe, cu repercusiuni pe termen lung?
Franța, evident, nu este singura țară care se confruntă cu acest fenomen. Aș putea da două exemple semnificative: Austria și Spania. În Austria, am asistat la un fenomen identic: anul trecut, cele două partide tradiționale au fost efectiv desființate în alegerile prezidențiale de către aceeași pereche de candidați, unul reprezentând extrema dreaptă, iar celălalt un independent, provenind din cadrul Verzilor, dar totuși candidând independent și care s-au calificat în finala prezidențială. O finală care a fost foarte disputată, de altfel: dacă ne amintim, au trebuit să repete alegerile odată și să le amâne, a doua oară. Abia după câteva încercări, au reușit austriecii să-și aleagă președintele. Aceeași pereche și aici, socialiștii și republicanii, s-au dus la vale substanțial, au fost depășiți de forțe noi apărute. Iarăși, Austria este o țară foarte conservatoare din punct de vedere politic, cu un sistem de partide foarte stabil de-a lungul ultimelor decenii. Același lucru se întâmplă și în Spania, unde în ultimii ani, 2015-2016, am văzut sfârșitul bipartidismului. Socialiștii și liberalii spanioli au alternat la putere începând cu anii ’70, de la instaurarea regimului democratic, fără mari probleme, pentru că nu au avut nevoie de coaliții. În Spania, la fel ca și în Franța, aveam câte un singur partid la putere. În Franța, până în momentul de față, nu a fost nevoie de coaliții; de obicei, un singur partid reușea să obțină atât președenția, cât și majoritatea absolută în legislativor. În Spania, la fel, s-a prăbușit sistemul de partide și două noi partide apărute, unul de centru-dreapta, celălalt de extremă stânga, Ciudadanos și Podemos, au reușit să obțină un număr aproape egal de voturi cu partidele tradiționale și unul dintre ele chiar să intre la guvernare.
3) Care sunt principalii factori care au condus la declinul partidelor tradiționale în Europa?
Toate aceste probleme au la bază democratizarea efectivă a informației, în sensul că cetățenii au acum la dispoziție mult mai multe surse de informare decât înainte. Dacă în trecut existau doar câteva canale mediatice, audio, video și presa scrisă, prin care se puteau exprima în general politicienii tradiționali, cei care erau preferații acestor canale mediatice, doar liderii tradiționali de partid, doar cei din nivelurile superioare ale structurilor de partid, acum lucrurile stau cu totul diferit. Pe Internet se poate exprima oricine dorește să se implice în viața civică și accesul la canalele de informare nu mai constituie un obstacol. Desigur că cel care dorește să se exprime și să ia parte la viața politică trebuie să aibă și un mesaj substanțial și să arate că are capacitatea și motivația de a apăra interesele cetățenilor. Important de reținut este că s-a eliminat această barieră, care era, pe de o parte, accesul dificil la o portavoce al celor care voiau să câștige încrederea cetățenilor și, pe de altă parte, accesul la informație din partea cetățenilor. Nu mai există această mediere tradițională făcută de canalele media, iar conectarea celor care aleg cu cei care vor să fie aleși se face fără intermediari, de o manieră directă, ceea ce duce la o fragmentare substanțială a puterii. Același lucru îl vedem nu numai în sfera politică, îl vedem și în sfera de business, acolo unde industrii tradiționale precum turismul sau industria de taximetrie sunt sub o presiune dramatică din partea noilor apăruți, precum site-urile prin care oamenii își pot face rezervările singuri, nemaiavând nevoie de medierea agențiilor de voiaj. La fel și în cazul industriei de taxi, unde avem Uber, care ocolește industria tradițională, conectând direct cererea și oferta. Același lucru se întâmplă și în politică, iar efectele sunt dramatice și accelerate. Vom continua să vedem o accelerare în următorii ani, o fragmentare tot mai mare a politicii și o rotație din ce în ce mai mare a elitelor politice. M-aș aștepta, pe de o parte, ca politicienii de carieră să aibă o problemă serioasă în a rămâne la putere o perioadă lungă de timp, dar și cei care sunt noii veniți să aibă dificultăți în a rămâne, pentru că alții vor veni din spate și alegătorii se vor plictisi mai repede, vor dori să aibă noi idoli pe care să îi susțină. Vom asista probabil la o rotire mai rapidă a oamenilor politici.
4) Care sunt principalele provocări ce rezultă din acest fenomen?
Avalanșa de informație politică care există pe internet și care este la dispoziția cetățenilor poate avea consecințe negative sau pozitive. Politica nu va fi neapărat mai bună sau mai rea, nu știm cu precizie în ce direcție se îndreaptă, factorul decisiv fiind aici înclinația oamenilor de a accesa informație de calitate, versus informația rapidă, superficială, pentru că ambele fenomene se întâmplă în același timp, în sensul că oamenii încep să nu mai aibă încredere în politicienii tradiționali și în mass-media tradițională. Canalele media tradiționale suferă pierderi uriașe în fața internetului și nu mai reușesc să mai influențeze opinia publică așa cum o făceau înainte, dar asta nu înseamnă că toate sursele de informare de pe internet sunt neapărat de calitate. Există totodată și surse superficiale, surse care propagă de manieră grosolană știri false și care pot induce opinia publică în eroare. În același timp, sunt și surse care oferă informații de calitate, informații factuale, cu faptele făcute de politicieni, acțiunile efective întreprinse în procesele legislative, felul în care au apărat interesele cetățenilor. Acestea pot fi consultate de către cetățeni, astfel încât un cetățean care dorește efectiv să se implice în viața publică sau măcar să știe pentru el însuși cum i-a apărat un politician interesele, fără sa fie nevoie să treacă prin mass-media sau să asculte interpretarea jurnaliștilor. Cetățeanul poate verifica de unul sau una singură ce a făcut politicianul, accesând informații precum proiectele legislative pe care le-a propus, precum amendamentele pe care le-a depus la legi și felul în care a votat efectiv asupra legilor, pentru că în acest fel se filtrează non-informația, se filtreză declarațiile politice, promisiunile venind din partea politicienilor, care deseori sunt foarte vagi . Cetățeanul are acces direct la fapte, în acest fel reușind să evite confuzia creată de declarațiile foarte vagi și învăluitoare ale politicienilor, care desigur caută să-și mărească capitalul politic, nefiind specifici în declarațiile și promisiunile lor.
