Uniunea Europeană pentru Apărare ar putea fi soluția pentru eficientizarea UE

securitate-3

Amenințările externe și interne, gestionarea situației din Siria, criza migrației, atacurile teroriste, schimbarea peisajului global și regional la nivel politic și de securitate, victoria lui Donald Trump în SUA și Brexitul sunt doar o parte din provocările cu care se confruntă UE. În acest context geopolitic, cea mai pronunțată vulnerabilitate a Uniunii Europene pare a fi lipsa unei direcții comune și de coeziune a strategiilor de securitate și apărare.

Luând în considerare toți acești factori, reprezentanții UE au decis să introducă pe agenda Parlamentului European un plan cu privire la implementarea Politicii de Securitate și Apărare Comună a UE. Planul a avansat odată cu adoptarea rezoluției cu privire la Uniunea Europeanăde Apărare, aceasta fiind votată cu un rezultat de 369 de voturi pentru, 255 împotrivă și 70 de abțineri.

  1. Europa este înconjurată de criză

Problema stabilirii cadrului de funcționare al Uniunii Europeană de Apărare ca parte a procesului de implementarea al Politicii de Securitate și Apărare Comună a fost dezbătută și votată la Strasbourg de către membrii Parlamentului European, în cursul săptămânii trecute. Aceștia au pledat pentru ca UE să abordeze chestiunea deteriorării securității la nivelul statelor membre dar și în afara acestora, prin dezvoltarea unei politici de apărare a UE și consolidarea misiunilor militare deja existente.

Planul pentru crearea unei Uniuni Europene de Apărare a fost propus pentru prima data de către Germania și Franța, în luna septembrie. Acesta nu a fost primit cu prea mult entuziasm de către vocile ce susțin că implementarea unei astfel de politici ar reprezenta un pericol pentru existența NATO. Cu toate acestea, schimbările geopolitice de la nivel global și european fac ca implementarea unei politici pe linie de securitate să fie o necesitate pentru buna funcționare și chiar existență a Uniunii Europene.

Luând în calcul impactul dezvoltărilor pe piețele europene de apărare și creșterea capacităților tehnologice, situația militar-strategică din Bazinul Mării Negre, situația din Orientul Mijlociu și Apropriat, pericolul actorilor non-statali, terorismul, imigrarea ș.a, Uniunea Europeană evoluează la ora actuală într-un mediu politic în schimbare, într-o lume conectată, contestată și complexă.

  1. Uniunea Europeană de Apărare este vitală pentru siguranța cetățenilor europeni

Forțele armate europene acționează deja în Cornul Africii și Vestul Oceanului Indian, în contextul unor serii de acorduri pe care UE le are cu Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite, însă este nevoie de mai mult. Noua structură propusă de UE include cooperare structurală, mai multe investiții (2% din PIB-ul fiecărui stat membru) precum și crearea unui sediu pentru viitoarea structură militară europeană.

Parlamentul European a votat pentru crearea unei uniuni de apărare, ca parte a unui plan structural ce are ca scop facilitarea operațiunilor militare între națiuni, la nivel UE, maximizând mobilizarea și cooperarea internațională pentru a reduce la minim timpul de răspuns și reacție. În acest mod ar fi clarificate toate controversele ce apar atunci când sunt mobilizate unități militare la nivelul statelor membre.

Urmas Paer, fostul ministru de externe al Estoniei, actualmente parlamentar european în cadrul ALDE și autorul rezoluției, a declarat: „Europa este înconjurată de criză și din nefericire am fost martorii mai multor atacuri teroriste pe pământ european. Principalul scop este să ne adunăm resursele pentru a asigura siguranța Uniunii Europene. Există tot mai multe riscuri pentru europeni, de la terorism, Rusia, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În cazul unor situații de criză, va fi nevoie să transportăm personal militar și echipament dintr-un stat în celălalt, iar în contextul actualelor prevederi, un astfel de proces ar obține aprobările în mai multe zile sau chiar săptămâni. Sistemul actual este bazat pe birocrație iar în cazul unei crize nu este timp pentru astfel de aspecte.”

Rezoluția are la bază și percepția publicului cu privire la aspectele de apărare și securitate. Potrivit unor date Eurobarometer publicate în iunie 2016, aproximativ două treimi din cetățenii europeni își doresc să vadă o implicare mai sporită a UE în materie de politici de securitate. Un alt aspect de la care pornește rezoluția este schimbarea mediului european de securitate din ultimii ani, acesta fiind deteriorat și devenind mai fluid și complex, mai periculos și mai puțin predictibil confruntându-se cu forme de violență convenționale și hibride, generate de actori statali și non-statali.

  1. Există posibilitatea ca planul de securitate al UE să afecteze colaborarea cu NATO?

Principalul argument adus împotriva unei structuri de apărare a UE a fost posibilitatea ca un astfel de organism să submineze și afecteze colaborarea statelor membre cu NATO. Parlamentul European susține însă contrariul-o astfel de structură ar face determina creșterea capacității de acțiune a NATO. Europarlamentarul Ioan Mircea Pascu, membru S&D, a declarat în timpul dezbaterii de la Strasbourg: „Să nu uităm că NATO este o alianță militară colectivă și nu o companie a cărei sucursale neprofitabile pot fi închise. NATO s-a născut din lecția celor două războaie mondiale și are ca scop apărarea și promovarea aceluiași set valori ce ne unesc și la nivelul Uniunii Europene”.

Baza cooperării UE-NATO este complementaritatea și compatibilitatea misiunii celor structuri, precum și instrumentele acestora. Relația dintre cele două organizații ar trebui să continue și să fie cooperativă și nu competitivă, având în vedere că 22 dintre statele membre UE sunt și membre NATO. Politica pentru Securitate și Apărare Comună a UE este concentrată pe menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în timp ce strategia NATO este bazată pe apărare militară și descurajarea conflictelor armate.

Pe parcursul dezbaterilor de la Strasbourg a fost menționată ideea unei „armate europene”. Urmaes Paet a negat această idee declarând: „Strategia UE nu are în vedere crearea unei armate europene. Este greșită această perspectivă. E imposibil. Un astfel de plan ar necesita modificarea Tratatului de la Lisabona. Ideea unei armate UE este promovată de cei care nu își doresc cooperare. Strategia nu are ca scop crearea unei armate europene ci își propune să adauge mai multă valoare NATO”.