Noi oportunități și provocări în procesul de reunificare a Ciprului

Cipru

Recent, ONU a anunțat că se încearcă reluarea negocierilor pentru reunificarea Ciprului, după ce ultima rundă de discuții din luna ianuarie a fost anulată din cauza unei comemorări controversate. Reluarea negocierilor directe dintre liderii celor două părți a fost văzută ca cea mai bună șansă din ultimii ani pentru a se ajunge la un acord care să încheie conflictul început în 1974.

Cipru este țară membră UE pe teritoriul căreia există unul dintre cele mai greu de rezolvat conflicte teritoriale din lume. Nordul insulei a fost ocupat militar de Turcia în 1974, ca răspuns la susținerea Greciei pentru lovitura de stat împotriva președintelui cipriot. Populația de origine greacă a fost nevoită să fugă din partea de nord în sud, iar populația turcă în direcția opusă. Abia în 2003 a fost deschisă granița dintre nord și sud, permițându-se accesul între cele două regiuni printr-o zonă tampon, coordonată de ONU.

Deși întreg teritoriul Ciprului face parte din Uniunea Europeană, divizarea dintre partea turcă și cea greacă a rămas o realitate, în ciuda discuțiilor pentru reunificare care s-au desfășurat în ultimele decenii. Deși există interes pentru reunificare, obstacolele ce se pun în calea semnării unui acord sunt greu de depășit. Problemele ce țin de proprietatea privată sunt complexe: o parte importantă a populației a fost forțată să își părăsească locuințele în momentul ocupării militare, iar în vechile lor reședințe trăiesc deja de zeci de ani alte familii, care la rândul lor au fost nevoite să-și abandoneze casele. Problema principală este însă cea de securitate: populația greacă se opune prezenței celor aproximativ 30 000 de trupe turce care staționează în nordul Ciprului din 1974, iar situația politică din Turcia nu oferă perspective optime pentru retragerea acestora.

Soluția preconizată este reunificarea celor două regiuni sub forma unei federații, în care cele două districte ar fi în mare parte autonome, dar reprezentate de un singur șef de stat. În prezent, partea greacă este reprezentată de președintele Nicos Anastasiades, iar cea turcă de Mustafa Akinci. Sondajele de opinie arată că majoritatea ciprioților salută soluția federală, iar problema urmează să fi supusă unui referendum, dacă negocierile pentru pace vor avea succes.

Principalele îngrijorări privind un nou eșec al discuțiilor sunt cauzate de evoluția situației din Turcia, care la rândul ei va susține un referendum pentru sporirea puterii prezidențiale. Pentru a câștiga acest referendum, președintele are nevoie de susținerea naționaliștilor, care se opun vehement cedării controlului Turciei asupra nordului Ciprului. Astfel, deși cei doi lideri ciprioți sunt dispuși să negocieze pentru găsirea unei căi de încheiere a conflictului, iar economia turcă ar beneficia de pe urma retragerii trupelor din nord, ambițiile politice ale președintelui turc ar putea să împiedice reunificarea.

Rezolvarea conflictului și reunificarea insulei ar aduce o serie de beneficii economice considerabile pentru Cipru, o țară bogată în resurse de gaz natural, dar în care investițiile străine sunt aproape inexistente. O revitalizare a economiei ar însemna noi soluții pentru scăderea șomajului care reprezintă principala problemă pentru Cipru: aproximativ o treime din ciprioții sub 25 de ani sunt șomeri. Pentru Uniunea Europeană, un acord de pace în Cipru ar însemna un succes important într-o perioadă marcată de crize politice și economice.

 

Laura Cămăruț